Atât de simplu şi de neînţeles
Uneori
Cineva îţi rupe sufletul în douã
Şi nici mãcar nu te întreabã
Dacã te doare
Fiecare jumãtate
De suflet
E a cuiva
De dincolo de tine
Ca un fel de uitare cu trup de ploaie
Da, mai şi plouã dupã toate acestea
Câmpurile nici nu se mai vãd
De atâta linişte
Nici cui mulţumi nu ai
Pentru jumãtatea de suflet
Adusã inocent înapoi
Dar iatã
Sufletul tãu
Nu se mai potriveşte
Cu cel readus
Nu se mai cunosc
Jumãtãţile
Iar tu nu ai nicio vinã
Pentru toate acestea
Decât faptul acela atât de infam
Cã ţi-ai permis sã exişti
Uneori
Mai mult decât era cazul
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
…..nu am decat laude pentru felul in care ai expus ideea de a ne exterioriza sentimentele ....
