Adaug zilei semne de risipã
Şi strigãtul nevoii de-a cunoaşte
Eliberat din amintiri de-o clipã
Cu palide şi neştiute moaşte
Rob al ideii cã nimic nu moare
Ci doar ne cernem veşnic printr-un vis
Între iubiri şi idealuri trecãtoare
Speranţe despre iad şi paradis
Cum umbre suntem rãscolind cuvinte
Sacrficaţi pe-altarul timpului peren
Purtând în trupuri false jurãminte
Şi îngânând acelaşi vechi şi trist refren
Adaug zilei semnul de-ntrebare
Şi nu mai stau s-aştept vreun rãspuns
Ca mâine alţii n-or avea rãbdare
Cerşind eternul adevãr de nepãtruns
Şi tot ce ştiu e sigur...mai nimic
Din ce am fost o brazdã va rãmâne
Urcând spre ceruri visul într-un spic
Dând hranã vorbei, cea mai dulce pâine
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
...dar adaugi si profunzimea si frumusetea versurilor tale.
