Slujind fãrã odihnã al tainei ritual
Vom reaprinde steaua cãzutã sub osândã
O mânã de prieteni îngenuncheaţi egal
Departe de-ndoiala ce încã stã la pândã
Din înãlţimi pierdute s-aducem adevãrul
Şi deschizând noi drumuri spre linişte şi pace
Prin Eden deopotrivã lãsând sã creascã mãrul
Ispitei ce cuvântã şi loc în trup îşi face
Nu vorbelor strigate la porţi etern închise
Ne închinãm pe calea ce iatã, am ales
Ci faptelor de spadã prin legãmânt promise
Când ziua viitoare îşi capãtã-nţeles
Din litere clãdi-vom nou adãpost luminii
Şi lung rãzboi vom duce cu ura şi minciuna
Despovãrând iubirea de ceaţã şi de spinii
Ce-au nãpãdit seninul şi soarele şi luna
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Atât timp cât sunt încã oameni ce gândesc astfel, mai existã speranţe şi un drum cãtre Eden.
Va fi de fapt o luptã a trupului cu mintea
A celui ce din tine te cheamã sã faci rãu
Cu îngerul ce iartã chiar lãcrimând adesea
A celui care fuge de-al neiubirii hãu