Sã visezi cu speranţã, doar atât ţi-a rãmas
Drum înalt pentru ziua de mâine
Trup ideii ce-ascunde şi imbold şi popas
Necreatã-ncercare a bucãţii de pâine
Din pãduri foşnitoare sã aduni pas cu pas
Înţelept adevãr pentru cei care vin
Unui cântec luminã întreit sã dai glas
Alungând întristarea şi-al uitãrii suspin
Sã visezi şi sã speri, doar atât ar mai fi
Purtãtor de credinţã în oglinzi fãrã chip
Neumbrit de-ndoiala unei clipe pustii
În clepsidra iubirii...infinitul nisip
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Îmi place poezia,este situatã acolo unde simţi nevoia sã explici ceea ce şti,pentru cã şti fãcând-o într-un mod frumos şi chiar educativ ,transmiţând doza de optimism necesarã continuãrii unui drum. Poezia avea nevoie de un surplus de nebunie,pentru a-i da şi accentul pronunţat al culorii ,bucurându-ne de completitudinea ei.Gândeşti bine,din nou îmi place!
2.
Frumoasã împerecherea cuvintelor pentru a lãsa speranţa vie.
