Fãrã lege nu suntem nimic
Împrejurul nefiinţei drum
Trai incert la umbra unui dric
Drumuri fãrã sens pierdute-n fum
Fãrã lege, toţi, ai nimãnui
Cârcotind buimaci pe înserat
Ca o datorie... nu ştiu cui
Timpului, tâlhar înstrãinat
Fãrã lege o sã fim ce vor
Cei ce ne-au vândut pe trei arginţi
Robi în ţara fãrã viitor
Blestemaţi de cer şi de pãrinţi
Fãrã lege tot cerşim luminã
Unui împãrat etern cãzut
În oglinda veche şi strãinã
A sfârşitului de veac neînceput
Fãrã lege, morţii întrupate
Lângã noi precum o ispitire
Amintiri de tainã ferecate
Vom rãmâne pânã peste fire
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Existã state care domnesc pe principiile enunţate de tine,de aceea utopia nu-şi are locul nici în situaţia noastrã pentru cã aceste criterii vor fii dobândite,nu sunt nerealizabile ! Faptul cã sunt unii care ne-au vândut,este adevãrat,dupã încã o generaţie de sacrificiu,vom egaliza balanţa şi vom cãpãta ce-i al nostru.Oare optimismul meu este utopic ?
2.
Din punctul meu de vedere, LEGEA ar trebui sã constituie fundamentul existenţei noastre, bazându-se pe educaţie, culturã,
credinţã, respect faţã de tradiţii şi înaintaşi, plus un foarte pronunţat simţ al dreptãţii.S-ar putea sã vi se parã greu de realizat sau de-a dreptul utopic însã eu consider cã numai aşa ne putem reveni dupã suma aceasta de experienţe nefericite
pe care le-am trãit-ca naţie -în ultimul veac.Aşa sã fie!
La frumoasele versuri adaug un comentariu pesimist:dar legea, ce e legea? Ea e fãcutã de cei ce ne-au vândut pe trei arginţi,noi rãmânând nişte nimeni, cerşetori de luminã.
Dacã ar mai trãi Pãunescu,s-ar supãra,genul ãsta de retorism l-am gustat şi nu-l pot uita,mai pronunţat în ultima strofã care este ruptã din arborele lui! Înţeleg perfect, efectul unei meserii care te formeazã,în cazul de faţã,sã nu mai scrii poezie ,ci sã pui faţã în faţã douã noţiuni diferite: Tehnocratism versus liber arbitru.Radu Vancu spunea cã poezia este de douã feluri .vie şi moartã.Vie este atunci când,citind-o ,te furnicã pe şira spinãrii.Nu mã furnicã !
