Suspinã vântul printre frunzele cernite
Şi-ncercãnat, sub nouri ce-l ascund
Apune soarele pe gânduri negândite
Iar noaptea-şi cheamã astrul ei rotund
De prin pãduri se mai adunã cânturi
Dar vara nu mai râde peste zile
Un frig incert se naşte din pãmânturi
Arama-şi pune degetul pe file
In calendarul trist al veşniciei
Redeşteptând uitate, vechi, colinde
Oglindã pare liniştea câmpiei
Când ziua peste noapte se aprinde
Nu-i niciun leac sã vindece uitarea
Acelor clipe rãtãcind prin muguri
Sfârşind în valuri...necuprinsã-i marea
Când toamna e stãpânã peste ruguri
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Subscriu pãrerii lui Adelaide ,un poem reuşit ce transmite starea realã a schimbãrii !Versul 2 cu 4 din prima strofã,meritã refãcute ,pentru frumuseţea poeziei.Un curs progresiv,mã bucur!
2.
Un frumos pastel despre toamna, cu foarte frumoase imagini artistice.Parerea mea este ca strofa 1 trebuie refacuta, deoarece nu e in concordanta cu celelalte, in ce priveste masura versurilor. Las semn de incantatoare lectura:
...
'Nu-i niciun leac sã vindece uitarea
Acelor clipe rãtãcind prin muguri
Sfârşind în valuri...necuprinsã-i marea
Când toamna e stãpânã peste ruguri'
