Peste maluri, tîrziu, trece iarna, hainã
Hulitoare şi rea, scârţâindu-şi nãmeţii
Tot mai palidã, parcã, între gheţuri topite
Cãutându-şi, nebunã, auriţi epoleţii
Din oglinzi inegale se desprinde lumina
Revãrsând peste cer muritoare sclipiri
Fumul norilor parcã se adunã prin crânguri
Şi din mugurii zilei se trezesc amintiri
Un Februarie crud, nedospit, chiar stângace
Se apropie-ncet, temãtor şi tãcut
Parcã nu-i este locul unde astãzi se aflã
Poate nici n-are chef de un nou început
Dar e timpul sã fie şi nu-i lucru de glumã
Din pãmânturi se-aud ale ierbilor şoapte
Ziua-şi toarce fuiorul îngânatã de lunã
Cucerind teritorii din a iernilor noapte
