Am învãţat literele sã danseze în voie
La rãsãrit de lunã când norii se tem
De luminã şi fug speriaţi cãtre noapte
Iar întunericul uitã de al nopţii blestem
Din ochii tãi, în joacã, am ridicat cerul
Şi în culori neştiute am redesenat iubirea
Cu florile câmpului flori neîncepute
De nicio privire, cãutându-şi menirea
Am coborât lacrima dimineţilor tale
Spre ţãrmul curat al poveştii nescrise
Aşteptând sã culegem trandafirul pe care
L-am pierdut într-o noapte rãtãcind printre vise
Şi nici numele toamnei nu va fi sã rãmânã
Toate florile lumii coborând în alai
Peste clipele noastre când vom fi împreunã
Adunaţi în sãrutul revãrsat peste rai
