Tot mai departe liniştea, tot mai departe
Pãzitã de stele, fãrã vorbe deşarte
Ca dintr-un vis pe care l-am visat
Înainte de a fi fost totul adevãrat
Ca din oglinda unei clipe desprins
Aproape fãrã niciun rost, şi totuşi de necuprins
Eu însumi dincolo de mine, lacrimã pentru tine
Umbrã de luminã din culori puţine
Şi cuvântul, el însuşi, nerostit dar etern
Stãpânind peste valuri ce cuminţi se aştern
Între filele vremii, necitita mea carte
Într-un vis despre viaţã, fãrã urmã de moarte...
