Adio Majestate, adio şi ne iartã
Cã n-am ştiut prea bine sã ne purtãm osânda
De a sluji cu cinste la doi stãpâni de-o datã
Rãtãcitori prin vremuri, neînvãţaţi cu pânda
Cu ochii plini de lacrimi,îţi spunem Majestate
Ca unui drag prieten îndepãrtat de soartã
Cu bune sau cu rele, le vom sfinţi pe toate,
Adio şi de-acolo, din ceruri, tu ne iartã
Cã nu avem in inimi credinţã şi dor de nepãtruns
Din ţara asta mândrã sã facem colţ de rai
Stãpân doar adevãrul sã fie, cum sperai
Minciunilor, trãdãrii pedeapsã drept rãspuns
Iar celor bravi, cinstire şi merite-ndeajuns
Chiar dacã astãzi suntem tot plini de vechi nevoi
Şi aşteptãm din ceruri un domn sã fie uns
Adio, Majestate, vei fi mereu cu noi!
