Incert
aerul nopţii
înecat în şoapte
parfumul de colinde
s-a risipit
printre lumini
fãrã de urmã...
inegalã
şi tristã
luna-şi cerne trena
peste neguri
nu-i niciun
moş crãciun
pe nicio stradã
doar fum
aproape
ireal
urcând
pe scara-ntinsã
cãtre ceruri
iar peste toate
crud stãpân
e timpul
neiertãtor
şi nemilos
la cârmã...
iar noi
ne învârtim
în juru-i
etern convinşi
cã suntem parte
din nesfârşitul
sãu concert
biruitor de viaţã
şi de moarte
