La revedere, domnule Sandu, la revedere
Ce zâmbet curat am vãzut astãzi pe chipul tãu
Şi cum au plecat norii de pe cer, cortine stinghere
Lãsând cumva impresia cã le pare chiar rãu
La revedere, prietene, la revedere
Ce pãcat cã nu am gãsit timp mai mult sã povestim
Şi despre altceva, în afarã de boli şi durere
Nu am gãsit timp sã-nţelegem tot ce puteam sã fim
La revedere, domnule Sandu, la revedere
Am lãcrimat cu tristeţe la umbra trecerii tale
Uşoarã sã-ţi fie aripa, peste nisipuri mereu efemere
În drumul tãu cãtre linişte, astãzi singura cale
