Ascultând nisipurile rãscolite de paşi
Simfonii de mãtase care vor sã mã cheme
Pentru nunta celestã cu soarele şi luna drept naşi
La marginea mãrii m-am oprit, pentru o vreme
Dincolo de toate umbrele, curcubeu insolit
Am rãmas lângã valuri, mângâind ţãrmul lin
Ca un semn de-ntrebare, minus-plus infinit
Peste cerul din urmã, necuprins şi senin
Din milenii nescrise adunat-am pe rând
Mari speranţe drept hranã pentru cel ce se teme
De nimicul bolnav, adoptat prea curând
Şi, la marginea mãrii m-am oprit pentru o vreme
Neştiut şi, aproape...neînsemnat câteodatã
Am zidit din cuvinte adevãruri luminã
Pentru clipa de mâine, în iubire sãpatã,
Când vom sta împreunã cu tot ce va sã vinã
