Autor:	baitel liviu ( elbi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Poteci de lut

L-am întrebat pe înger într-o searã: Atâţia nori de unde vin peste pãmânt? Şi lacrimi ce se-adunã peste ţarã Oare, cumva, de Domnul, hãrãzite sunt? Atâtea drumuri stinse, cãtre stele, Şi brazde-n care s-a uscat sãmânţa Poteci de lut ce s-au visat şosele Şi zâmbete...doar în grãdinã la Sãpânţa Biserici impozante din granit Strãlucitoare doar pe dinafarã Nu reuşesc sã mai adune infinit Pe-altarele peceţilor de cearã. Dar îngerul n-a vrut sã îmi vorbeascã Din ochiul drept a lãcrimat cu jale Apoi, în zbor spre liniştea cereascã Parcã-mi şopti: rãmâi cu ale tale... Cuprins de taine, ceru-i...prea departe De lumea noastrã, plinã de probleme, Neştiutor de timpuri sau de moarte Şi neavând, de nimeni, a se teme.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Foarte frumos! M-ai emoţionat!	osiris

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]