Puţine lucruri, astãzi, dintre toate
Pot face adevãrului luminã
Chiar dacã mulţi se-adunã prin cetate
Şi zeilor neîncetat se-nchinã
Doar rugãciunile, oricât ar fi de multe
N-ajung sã schimbe nici mãcar minciuna
Cã cineva, pe sus ar sta s-asculte
Şi-ar îmblânzi din când în când furtuna
Cerşind la cer n-a fost clintit vreun munte
Iar din urgie nu s-a fãcut pace
Iubire dac-ar fi, cât un grãunte
Din nou pãmântul, rai etern s-ar face
Doar tu, prin tine, poţi s-aduci dreptate
Slãvind a clipei urmã trecãtoare
Speranţelor dând iarãşi libertate
Credinţei în cuvântul ce nu moare
