Tot cãutând lumina, printre veacuri
Atâtor zei nedrepţi ne-am închinat
Rãstãlmãcind pierdutele cuvinte
Prin labirintul timpului uitat
În numele credinţelor, adesea
Fãcut-am sângele sã curgã, fãrã vinã
Slujind minciuni venite de niciunde
În numele-împãraţilor de tinã
La chip cioplit ne-am înclinat cu grijã
Sã fim vãzuţi de cei ce fac numãrãtoarea
Sperând cã vom rãmâne-n veşnicie
Dincolo de tot ce-aduce întristarea
E vremea sã ne-ntoarcem la esenţe
Şi printre noi sã cãutãm cuvântul
Ce lumineazã sensul vieţii noastre
Departe de risipã şi uitare
NUMAI UNIŢI VOM MOŞTENI PÄMÃNTUL!
