Ce trecãtor e totul pe pãmânt...
Din toate amintirile ce sunt
Fãclii nestinse-n noaptea veşniciei
Rãmâne doar o umbrã de cuvânt
Cântând uitat prin liniştea pustiei
Ce trecãtor e totul între noi
Pierduţi în timp, uitãm sã mai fim doi
Şi dãm nimicului tribut necuvenit
Cu teamã cãutând prin trist noroi
Dovezi cã vreodatã ne-am iubit...
Ce trecãtor şi, parcã, ce puţin
E visul, rãscolit de un suspin
Speranţa zilei fãrã de sfârşit
Din adevãrul cerului senin
Pierzându-se în norul infinit
Ce trecãtori, şi noi, în astã lume
Adunãtori doar de trãiri postume
Uitând de tot de ce-i scris în sfânta carte
Ademeniţi de fantezii şi glume
De adevãr şi crez...tot mai departe.
