Dimineaţã ostenitã, cu strãzi adormite
Un fel de luminã printre ceţuri adânci
Prin balcoane lumini, amintiri fulguite
Despre-o lume uitatã, rãtãcind printre stânci
Douã mãşti fãrã nume, alergând în zadar
Sã gãsescã vreun ţãrm, undeva, cãtre casã
Şi risipã de file dintr-un fals calendar
Al speranţei ucise, fãrã aripi rãmasã.
Din belşugul amiezei n-a rãmas mai nimic
Doar sirenei nebune tot mai mulţi se închinã
Pe alei, printre blocuri defileazã un dric
Adãpat cu-ntuneric, fãrã pic de luminã
Fãrã nicio dorinţã, timpul trece oricum
Inegal şi strãin, parcã fãrã de rost
Nu mai ştim unde-i cerul, prin perdeaua de fum
Mai zãrim doar minciuna, pentru toţi adãpost
