Ce mãrţişoare triste şi fãrã de parfum
Stropite doar cu spirt şi cu dezinfectante
Spre cer nu mai existã de astãzi niciun drum
De parcã şi speranţele sunt, tot mai mult, vacante
Sub mãşti fãrã culoare am izolat, pe rând
Surâsul, libertatea şi un ocean de vise
O lume-ntreagã aşteaptã...noi valuri, tremurând
Uitând cã cerul are, larg, porţile deschise
Precum o turmã oarbã şi fãrã nicio ţintã
De vânturile nopţii suntem spre larguri duşi
Tot mai strãini de cartea ce nu ştie sã mintã
Şi despãrţiţi de viaţã prin felceri cu mãnuşi
Dar vine...primãvara, de undeva de sus
N-o pot opri nici ziduri, nici gloanţe sau urgii
Stãpân pe lumea noastrã rãmâne doar Iisus
Şi din a lui iubire, poţi, liber iar, sã fii!
â€Stãpân pe lumea noastrã rãmâne doar Iisus
Şi din a lui iubire, poţi, liber iar, sã fii!†- Daa! Ce frumos! Câtã luminã şi cât optimism aduc aceste versuri!
