Adevãrul şi minciuna par c-au ostenit de-o vreme
Şi-ntr-un soi de plictisealã...nici nu vor sã ne mai cheme
Strâmbu-i drept iar dreptu-i altfel decât se ştia vreodatã
Şi, mai nou, bãieţi destoinici te privesc cu ochi de fatã
Taina vieţii se înclinã, azi,ispitelor prea multe
Sensul zilelor se schimbã, în nimic, pe zi ce trece
În agora nu e nimeni sã vorbeascã ori s-asculte
Greu sã mai gãseşti prin clase...un elev de nota zece
Tot mai singur pare cerul, neprivit şi ne-nţeles
Prea puţini mai sunt, prin lume, cei ce încã se închinã
Restul am uitat de toate şi...plãcerea am ales
Sã ne lumineze calea, zicem noi, spre libertate
