Ne rugãm sã vinã Domnul şi sã facã iar dreptate
Judecând cu sfânta-i lege, îndreptându-le pe toate
Dar din miezul zilei noastre, mai nimic, de socotim
Îndurare sau iubire...printre noi nu mai gãsim
Parcã am uitat cã viaţa e speranţa unui vis
Prin noroaiele minciunii, astãzi, totul am închis
De nimic nu ne mai pasã, neglijând orice aproape
Plini de noi trãim doar clipa...de odihnã-ntre agape
Iar în jur, tot necuprinsul din tristeţe se aprinde
Necredinţa în iertare tot mai iute se întinde
Şi-n oglinda lumii noastre narcisişti când ne privim
Doar un chip fãrã luminã, rãtãcit, mai întâlnim
Poate cã aşa-i sã fie, sãturându-ne de toate
Nu mai ştim cã timpul veşnic tot adunã şi socoate
Iar când somnul cel de tainã, în sfârşit ne va gãsi
Pentru toatã neiubirea, multã vreme vom plãti
Aşteptând sã vinã cerul sã ne facã rânduialã
Într-o bunã zi, prieteni, ne vom umple de-ndoialã
Întrebãrile vor curge fãrã sã gãsim rãspuns
Adevãrul va rãmâne pentru veşnicii ascuns.
