Adio, maestre, nici n-avem cuvinte
Şi lacrimi sã plângem aceastã plecare
Printre noi vei rãmâne, cel mai tânãr pãrinte
Al iubirii de valuri, încãrcat de sudoare.
Şi, urcând spre luminã, sã nu uiţi niciodatã
De piciorul de plai unde-ai fost o icoanã
Amintind tuturora de eroi fãrã patã
Ce sãdesc nemurirea sub a timpului geanã
În genunchi te petrecem cãtre ultima vamã
Şi-ţi cântãm imnul vieţii, biruind trista moarte
Ai plecat dintre noi fãrã urmã de teamã
Şi vei fi adevãrul, niciodatã departe.
