Autor:	baitel liviu ( elbi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Orice sfârşit

Cioplind mereu, cu sârg, spre veşnicie Am dezvelit mãreţul chip al milei În mine însumi, stavilã furiei Şi rost deplin spre împlinirea zilei Tot rãsfoind poveşti nemuritoare Aflat-am cã nimic nu-i mai presus Decât iertarea, întreit biruitoare, A cerului cel veşnic nesupus Nimic nu-i nou sub soare-n astã vreme Aceleaşi tânguiri de necredinţã Nimicul, plin de el, dorind sã cheme Din beznele minciunii, o dorinţã Dar toate trec, de ceruri rânduite, Se mirã mulţi cã nu-şi gãsesc cãrare Când au rãmas pierduţi printre ispite Şi nu mai au rãspuns la vreo-ntrebare Iar din adâncul tainelor cuprinse Într-un cuvânt din care s-au nãscut Speranţe noi şi doruri neînvinse Orice sfârşit...devine început

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Tot ce se naşte...moare Dar tot ce a mai fost Din nou va prinde viaţã Redând speranţei rost Chiar din cenuşi uscate Va creşte iar luminã De ceruri îndreptate Sunt cele ce-or sã vinã Nici visul, care creşte Cu fiecare zi Deşi, ades...pãleşte... Curând se va-mplini	elbi
2.	Foarte elegant pus in cuvinte. Felicitari!	Matilda

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]