De la rãzboi mã-ntorc şi-s foarte trist,
N-am înţeles nimic din ce-am vãzut
Se bat doi comunişti cu un marxist
Ce pe un singur tron...n-au încãput
Am întâlnit pe drum şi lacrimi multe
Dar şi grãmezi de orci cu cefe late
Nu-i nimeni, nicãieri, sã mai asculte
Ce jale-i printre casele sfãrâmate
Un vânt ca de urgie, o furtunã
Cum nu s-a mai vãzut, mereu sporeşte
Aleargã moartea, liberã, nebunã
Alege peste tot...ce îşi doreşte
Doar o mãicuţã, într-un sat, departe
Mi-a spus şoptit:Sã nu vã fie teamã
E hotãrât de Dumnezeu şi-i scris în Carte
Pe cei greşiţi...azi întunericul îi cheamã
Dar în curând va fi din nou luminã
Şi pacea va domni peste pãmânt
Pentru acei ce Domnului se-nchinã
Urmând în toate doar al sãu cuvânt
