Şi totuşi, spre ziuã,
Poate ne vom aduce aminte
Cã nimic nu rãmâne,
Dincolo de cuvinte
Nici valul de mare
Ori stânca de granit
Nici vârstele sau anii,
Chiar toate au sfârşit
Doar amintirea vorbei,
Cea spusã cu folos
Fãclie va rãmâne,
Din raiul cel frumos
Al timpului pe care
Îl vom trãi cândva
Când va domni cuvântul,
Din nou, în lumea sa.
