Septembrie orb, ca o literã ştearsã
Rãscolind adevãrul nevãzut din cuvânt
Prin cortina de frunze, o nelinişte arsã
Pentru ziua de mâine ce va fi pe pãmânt
Dregãtori în sutane stabilesc strategia
Şi armate de miei numai lor se închinã
Nimeni nu mai gândeşte, îndurându-şi urgia
Şi crezând cã e totul...doar o platã divinã
Iar minciunile...curg, despre cum o sã fie
Cât de frig şi ce foame va urma pe la noi
Se-nroleazã armate spre-a sfârşi în pustie
Nevãzuţi, neştiuţi, niciodatã eroi
Ce septembrie crud...cum nicicând n-a mai fost
Cu buruieni şi lãcuste sã ne-ajungã drept hranã
Şi cu sfaturi, sã ţinem chiar şi viselor post
Doamne, vindecã lumea de-a nebunilor ranã!
