Din jocul rotund al
sensului cãtre
sine însuşi
cine sã priceapã
dorul ascuns
introvertit
litera inefabilã
din care se poate
porni cu speranţã
pe drumul
cuvântului
de nimeni
rostit
vreodatã
Poate numai
umbra
cunoaşterii
privindu-se
cu ardoare
în oglinzile
fãrã de sfârşit
ale timpului
Sau chiar timpul
prin vremuri
cel mai strãin
de orele sale
închinându-se
veşnic
doar
trecerii
