Nu mai citeşte nimeni astãzi poezie
Iar versuri din pãcate nu mai scrie
Decât vreun visãtor din altã lume
Sãtul de bazaconii şi de glume
De Eminescu, parcã, nimeni nu mai ştie
Zic unii cã...e doar un nume oarecare pe-o hârtie
De s-ar numi aşa o prãjiturã...
Probabil mulţi ar sta cu el pe gurã
Puţini se mai adunã la mormântul
Aceluia ce-a şlefuit cuvântul
Şi numai cerul, printr-un curcubeu
Îi netezeşte drum spre Dumnezeu
"Religia - o frazã de dânşii inventatã"
Spunea Mihai cu mintea-i preacuratã,
Ce îi adunã pe sãraci prin catedrale
Sã-i sature cu mici şi cu sarmale
Maimarilor n-o sã le pese de cei mulţi
Pe care-i vor sãraci, bolnavi, inculţi
Şi nici de Eminescu cel slãvit
N-au vrut sã ştie...nici când s-a sfârşit
Dar vin acum, cu strãlucire multã
Coroane, lumânãri şi ce exultã
Îngenunchiaţi, smeriţi cum nu se poate
Cã doar, ca mâine sunt alegerile, frate
Doar azi, cu Eminescu cine este
Va fi erou în bezna de poveste
A celor care fi-vor peste ţarã
Şi ne vor face viaţa...mai amarã.
Aşa cã...dormi, poete, veşnicia
E al tãu chip, aici în România,
În jurul tãu e totul trecãtor
Luceafãr drag, doar tu, nemuritor.
P.S. Eu cred cã pe Mihai, ar trebui
Sã îl cinstim în fiecare zi
Iar dacã de luceafãr vom uita
Nici Dumnezeu nu ne va mai salva...
