Autor:	baitel liviu ( elbi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Epistolã cãtre Ovidiu

Sunt trist poete, strãzile-s de-a valma Paraginã e-n jur de parcã tu Când ai plecat spre cer bãtut-ai palma Cu cei care luminii spun doar nu... Şi marea parcã uneori mai plânge De-atâta indolenţã şi duhoare Din cer adesea lacrima-i de sânge Iar adevãrul...rost nu prea mai are Noi te rugãm sã pui o vorbã bunã La şeful zeilor pe care îl cunoşti Sã ne ajute sã-ntregim cununã Pe urbea cea rãmasã fãrã obşti Cu sârg sã reclãdim fãgaşul zilei Oraşul din cenuşã sã renascã Redeşteptând cu grijã taina milei Iubirea doar, pe toţi sã ne uneascã Sunt trist, poete, astãzi dar de mâine Promit cã mã voi aduna-n credinţã Cu cei ce vor s-ducã sfânta pâine Reginã peste-a neamului fiinţã!

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]