Stãm la coadã la-ntuneric
Iar minciuna tot sporeşte
Adevãrul, vis feeric
Rar de tot se mai zãreşte
Îmbrãcaţi în straie scumpe
Sunt ai noştri bravi paharnici
Fãcând legi înjositoare
Pentru muncitori şi harnici
Aşteptând cu jind rãsplatã
Ne-am tot strâns printre dughene
Închinându-ne ispitei
Izvorâtã din antene
Prea puţini mai sunt prin lume
Oameni buni, plini de credinţã
Care ştiu cã doar iubirea
Poate-aduce biruinţã
Pânã şi-nţelepţii lumii
Nu mai au deloc rãbdare
Rãtãciţi prin labirinturi
Nu rãspund la vreo-ntrebare
Ostenit pare şi cerul
De atâta vânzolealã
Parcã nici nu-i vine-a crede
Cã turnãm pe toate smoalã
Doar clepsidra, zâmbitoare
În oglindã reînvie
"Nu-i nimica nou sub soare
Tot ce-a fost o sã mai fie
Orişice plãcere doare
Iar prostia-i doar prostie
Un nimic plin de splendoare
De-l admiri...al tãu sã fie"
