S-au adunat prea multe datorii
Ce nu sunt chiar iluzii trecãtoare
Nu ştie nimeni cine va plãti
Atâtea miliarde plutitoare
Prea mulţi borfaşi sunt azi la cârma ţãrii
Cel ce munceşte e tot mai sãrac
Urcãm cu toţi spre culmea disperãrii
Goniţi de banul îmbrãcat în frac
Picior de plai şi paradis odatã
A fost grãdina noastrã, maicã bunã
Acum sclavia pare întronatã
Iar norii se adunã a furtunã
Cântãm un imn ce nu ne mai trezeşte
Şi parcã nu mai ştim de bucurie
În timp ce doar invidia sporeşte
Minciuna se adunã tot mai vie
Aceiaşi saltimbanci ne mint într-una
Jurându-se de fiecare datã:
"Vom face sã disparã mãtrãguna
Suntem cinstiţi şi fãrã de vreo patã"...
Patronii recomandã cumpãtarea
În timp ce ei petrec fãrã sfârşit
Şi-atunci, firesc, apare întrebarea
Pentru boierii ce ne-au tot minţit
Din când în când, nu-i bunã şi schimbarea?