Se-aprinde lumea-ntreagã şi nimeni nu mai ştie
Ce-a mai rãmas din timpul, odatã nesfârşit
Cuprinşi într-a ispitei perfidã nebunie
Nu vrem sã mai pricepem cã cerul ne-a iubit
Serbãm în orice clipã doar banii şi trufia
De milã şi iertare nu vrem sã mai vorbim
Întunecatul, falnic, ne laudã prostia
Crezând cã doar cu sine, prieteni o sã fim
Rãzboaiele se-adunã, adulmecând furtuna
Prea mulţi în suferinţã şi groazã vor sfârşi
Pãcatul se înfoaie, reginã e minciuna
Ne-apropiem de sfadã, cu fiecare zi
Puţine vor rãmâne cu-adevãrat luminã
Speranţã pentru clipa ce va urma sã fie
Din muguri de iubire, în linişte divinã
Vom încropi grãdinã din rost şi armonie
Iar dincolo de toate ce-au fost şi încã sunt
În lupta dintre hoarde şi sclavul nesupus
Coborâtor din ceruri, nãscut dintr-un cuvânt
O sã aducã pacea, al nostru domn, Iisus
