Zece mari politicieni
Aşteptau sã plouã
Unul s-a visat umbrelã
Şi -au rãmas doar nouã
Iar când norii au stropit
Mãrul cel necopt
Unul prea s-a îndoit
Şi-au rãmas doar opt
Opt eroi de neam şi ţarã
Iubitori de şoapte
Se pornirã pe gargarã
Pe-unul l-au uitat afarã
Şi-au rãmas doar şapte
Care mult îşi lãudarã
Neamul în opinci
Doi s-au îmbãtat spre searã
Şi-au rãmas doar cinci
Ãştia, sinceri şi duioşi
Au pornit spre teatru
Unde-au fost pe scenã scoşi
Rãmânând doar patru
Patru mari politicieni
Se credeau chiar zmei
Unul a cerut pomeni
Şi-au rãmas doar trei
Iar din trei partide, frate
Cum sã faci popas
Pentru-a ţãrii libertate?
Doar doi au rãmas...
Unul rãu şi, sigur unul,
Cu nimic mai bun
Precum strigã şi nebunul
Azi, şi eu vã spun
Politruci de-ar fi, o mie
Tot nimic n-ar fi
Iaca, zece-au vrut sã fie
Pânã într-o zi
Când, urmare unor vremuri
Ce s-au mai schimbat
Vor rãmâne nişte trenuri
Într-un ţarc uitat
Cifrã încã neştiutã
Zero...prea barat...
