Sãrmane oglinzi în risipa amiezii,
Un câmp nesfârşit de priviri şi de chipuri,
Lumini despletite prin timpuri apuse,
Actori şi grimase şi alte nimicuri.
Un dor de cãinţã îşi macinã rostul
Şi toamna se-ascunde la umbra zãpezii,
Suntem nişte semne cerşindu-şi povara...
Sãrmane oglinzi în risipa amiezii.
Stau norii la pândã sub streaşina serii,
O garã pustie cu trenuri dormind
E liniştea, parcã, în mijlocul verii,
Iar luna se pierde prin ceruri, pãlind.
O mare de semne strãine e totul
Şi timpul se-ascunde, cernit, printre frezii,
Mai scurt, mai îngust, fãrã trup şi rãmânem
Sãrmane oglinzi în risipa amiezii...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Pãrerea mea
fermecãtoare versuri
minunat sentiment
numarat
