de parca s-ar intoarce
prin rastimpuri
coloana infinitului
din noi,
adaugand
cu
fiecare
clipa
luciri de stele
tristului noroi
in care ziua-si cerne
lacrima pierduta
pentru un vis
ce nu a vrut sa moara
mai inainte de a se cuprinde
in miezul zilei
chiar
in prag de vara
si-o liniste de taina
ca o ceara
coboara-ncet
din amintiri de ploi,
de parca s-ar intoarce,
peste timpuri...
coloana infinitului din noi...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
foarte frumoase versurile, nu m-am putut abtine sa nu-mi dau cu parerea dar ele merita un titlu asa cum se cuvine, nu crezi?
