ca o simplã
ecuaţie
şi viaţa aceasta a noastrã
prin care trecem
zâmbind
uneori
cerul despletind integrale
timpul...incert
pendulând
între minus
şi plus,
infinitul,
rotund
ca o lacrimã
a lui Dumnezeu...
necreat,
nenãscut,
dar cu totul
şi toate
din luminã fãcut,
ca un fel de oglindã
şi risipa aceasta a chipului tãu
în care,
uneori,
nu mã vãd decât eu...
