Dintr-un ceas de viaţã, dincolo de moarte,
Cine sã-nţeleagã ce e scris în carte?!...
Tronurile vremii parcã-s de vânzare,
Timpul, preamãritul, ca din întâmplare
Se-adânceşte-n sine, pânã unde oare?...
Înţelepţii lumii, nu mai ştiu a scrie,
De prin vãmi pierdute, gândul lor ne-mbie,
Cu adânci eresuri, fãrã de vreun rost,
Ronţãite grabnic, de umil si prost...
Azi se vinde totul pe câţiva arginţi
Nu mai e credinţã, nici mãcar dreptate
Pruncii vin cu teamã, nu mai au pãrinţi
Care sã-i îndrume cãtre libertate
Lanţuri peste lume, aducând doar teamã
Şi pedepse crunte celor care zic,
Însemnând minciuna parcã fãrã seamã:
Unde nu-i iubire...nu e mai nimic
E sfârşitã vremea? - se întreabã unii,
Nu, dar au sluţit-o, mult prea mult nebunii,
Ceasurile noastre nu mai vãd departe...
Mai e doar cuvântul scris în sfânta carte:
Înapoi la viaţã, dincolo de moarte!
|
