simt
cum mã doare
o
literã
din
numele toamnei ce vine,
şi
aud
curcubeele
jelindu-se tainic,
în pragul de rouã
al zilei
din mine,
am sãrit o mulţime de note,
în timpul cântãrii celeste,
urmãrind doar ideea fiinţei
şi nu faptul în sine...cã este,
şi nu mai am,
Doamne,
nu mai am linişte,
atâta absenţã
şi-atâta pustiu
între vorbele noastre...
şi e mult prea târziu
încât
simt
cum mã doare,
rãtãcitã prin mine,
o literã
din numele toamnei ce vine.
