despre iubire...
n-am sã mai vorbesc,
nici despre urã,
nici despre iluzii,
în calendarul meu,
cel pãmântesc,
sãrbãtorim
acum,
o vreme,
surzii,
şi poate,
orbii,
uneori,
când din luminã
îşi ţese toamna
haine,
prin grãdinã...
n-o sã mai spun
nimic,
mai multã vreme,
tãcut,
precum o frunzã
la-întâmplare,
o sã m-aştern,
chiar ţie,
la picioare,
tot aşteptând
uitarea,
sã mã cheme...
tu, nu vei şti
nimic,
şi n-ai sã vezi,
cum lângã tine,
poate risipitã,
s-a cuibãrit
tãcerea unei clipe,
ispitã blândã,
veşnicã ispitã...
|
