De câte ori mã-ntreb ce ştiu,
Îmi spun cã nu ştiu bine
Decât sã numãr şi sã scriu
Şi cã mi-e dor de tine,
Iar anii trec şi nu mai ştiu
De nu e prea devreme
Sau dacã nu e prea târziu
Iubirea sã mã cheme...
Cum cade frunza trece viaţa mea
De vreau sã-învãţ gãsesc mereu ceva
Dar nu mã mint cã ştiu
Mai mult decât nimic
Chiar dacã am visat cã ştiu ceva
Cred cã e totul doar în mintea mea
Şi nu mã mint cã ştiu
Mai mult decât nimic.
În jurul meu cad stele reci
Şi bate vânt de iarnã,
E semn cã tu n-ai sã mai pleci,
Zãpada o sã cearnã,
Ca nişte şoapte, zilele
Trec lin şi nu le pasã
Cã viaţa-şi toarce firele
Uitând sã le mai ţeasã...
Oglinda-mi spune veşnic altceva
Cum cã n-aş fi decât un fulg de nea
Un fir de praf, în mintea vremii,
Te-aş invita sã mai trãim puţin
Dar nu ştiu dacã mâine-o sã mai fim
Şi-îţi spun cã ştiu ce ştiu
Şi de-asta mã abţin.
Trãim ades din întrebãri
Şi nimeni nu rãspunde,
Nici nu mai ştim pe ce cãrãri
Vom merge, când şi unde?...
Doar într-o zi, când ai sã vrei
Sã vezi ce ştii mai bine,
Ai sã-nţelegi cã nu prea ştii
Nimic, nici despre tine
Cum cade frunza trece viaţa mea,
De vreau sã uit, gãsesc mereu ceva,
Dar nu mã mint cã ştiu
Mai mult decât nimic
Un înger trece-adesea printre noi
Şi neştiind îl umplem de noroi
Ne-înţelegând ce am fãcut
O luãm de la-început...
nici nu e nevoie sa ne raspunda
ceea ce stim ne e de ajuns
dar in cautarea unui altceva
uitam sa mai fim
si rezultatul e
"Doar într-o zi, când ai sã vrei
Sã vezi ce ştii mai bine,
Ai sã-nţelegi cã nu prea ştii
Nimic, nici despre tine"
si atunci ce mai ramane?
"Iar anii trec şi nu mai ştiu
De nu e prea devreme
Sau dacã nu e prea târziu
Iubirea sã mã cheme..."
