puţini mai eram,
aproape niciunul
în prag de-înserare
aşteptând întâlnirea
plecaserã toţi
la un fel de serbare
unde premiul suprem
ar fi fost nemurirea
şi ningea
iar din ceruri
coborâserã îngeri
sã ne-adune pe toţi
în fuioare de fum
dar eram prea puţini
aşternuţi peste plângeri
ca o tainã finalã
pentru singurul drum
şi nicicând parcã lumea
nu mai vru sã cuprindã
ale cerului cânturi,
rãscolite zãpezi,
doar puţini am mai fost
ca un zvon de colindã
încercând sã renaştem
al iubirilor rost
