A MAI TRECUT UN AN
M-ai iubit mereu, aşa, din umbrã,
Dar azi se lumineazã-n gând,
Chipul tãu tulburãtor,
De care-n fiecare clipã,
Mi-a fost dor,
Şi sunt flãmând.
Dar iatã, au venit ninsori,
Iar cerul, de viscole şi ger,
Se va îmbrãca în nori,
Iar privirea ta,
Cu strãluciri de peruzea,
O voi culege tremurând,
Şi o voi pãstra
În sufletul meu, de dor agonizând
Aşteptãm sã vinã primãveri,
Când înfloresc cireşile pe ramuri,
Şi-n liniştea adânc-a unei seri,
Cu calde adieri,
Sã privim crengile de meri,
Cum danseazã lent pe geamuri,
Ca nişte vesele naiade,
Ce ne privesc şoptind
Din când în când, zâmbind
Parc-ar fi iscoade.
Şi-a mai trecut un an,
Şi-a mai cãzut o floare,
Doar iubirea a rãmas,
Nemuritoare,
Ca o icoanã pe iconostas,
La care mereu mã voi ruga,
Cu toatã fiinţa mea
Şi-a mai trecut un an,
Ne-au înveselit zãrile albastre,
Ne-au bucurat atâtea sãrbãtori,
Numai prin ziua morţii noastre,
Trecem, în fiecare an, nepãsãtori.
30 dec. 2013
|
