În oraşul meu sãrac
unde oamenii sunt bolnavi
de prostie, de Timp şi de Vise
cerul s-a aşternut peste holde
şi-l taie fierul de plug
când enigmatici aştrii ard
în suflete de ţãrnã:
"Mã imunizez mereu
la drogul de iluzii, cu
câte-o dozã de moarte".
Doamne al nostru ne iartã
de jegul din suflete
sã pot sã vãd cum n-am vãzut
sã pot sã vãd... Lumina
Dar... mi-e scârbã de vorbe mari şi moarte.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
E asa de usor sa te razvrãteşti şi aşa de greu sã oferi soluţii...e timpul ca fiecare sã încerce sã schimbe ceva şi aşa se v-a mişca ceva în angrenajul ãsta ruginit de neştiinţã...energiile pozitive trebuiesc focalizate şi privirea din interior înspre afarã sã nu treacã prin dorinţã.
În oraşul tãu sãrac sunt oameni cu sufletul bogat...ca şi tine!
