Multe gânduri niciodatã şterse
din capetele pustii, mucegaite
aruncate în zadar pentru hiene
şi lãsate în bãtãi de soare
Regrete cugetãri despre alte vremuri
melancolii, dureri, lipsuri şi plãceri
anxietãţi şi fricã în mintea stupidã
sentimente încuiate într-o cuşcã fãrã cheie
Sãgeţi şi gloanţe respinse rece
vine vara, iarna nu mai trece
la fel întreg şi fãrã zgârieturi
merge cu fruntea tot în pãmânt
Mai stã o zi şi poate o noapte pentru o
ceaşcã de cafea
lumea îl aşteaptã nu cu drag ci cu sadicã
plãcere
se roagã la cerul alb, se roagã în zadar
pentru încã o zi
îşi aşteaptã soarta împãcat, se uitã pe
sine în marea întunecime
Şi din ceaţã se ridicã, zboarã un pic, se
ridicã şi iarãşi picã
bate din aripi în zadar, bate în gol, îşi
expune viaţa la un pahar
zboarã totul împrejur, cãutându-şi acel
destin prea dur
el îşi amãgeşte în continuare ochii, cu un
cer albastru un pic prea pur
Se ridicã cu pãrul pânã la stele, pletele-i
gâdilã luna
dar picioarele tot în noroi îi stau,
tãlpile de pãmânt se leagã
îşi aşteaptã condamnarea, renegarea, patul
lui Procust sã îl tragã
dar nu vrea sã îl taie ghilotina, îl secerã
nebunia, angoasa şi prostia
Aşteaptã soarele sã rãsarã, aşteaptã ziua
aşteaptã luna sã cadã, aşteaptã dimineaţa
îşi aşteaptã cruţarea, îşi aşteaptã crucea,
îşi cautã nebunia,
noroiul în picioare îl calcã, se îneacã, se
pierde în ipocrizie.
Trecutul îl aşteaptã în viitor cu o coasã
îl aşteaptã morbid pe o veche stradã
îl priveşte cum prezentul îl traverseazã
îl mai lasã o zi timpul sã-l piardã,
dezechilibrând balanţa
Se uitã cu ochii pierduţi la drumul fãrã
sfârşit, pustiu
praful îl rãpune în viitor şi se pierde în
ceaşca de rachiu,
pe calea mult prea bãtutã dintre rai şi
iad, dintre eu şi tu
când prima cioarã îi sare în faţã în chip
de porumbel
Se pierde în peşterã, tot cautã lumina fadã
tot îşi cautã Moirele sale, tot îşi cautã
iubitele Moire
tot aşteaptã o a doua şansã, tot aşteaptã
noaptea
se pierde în peşterã, cãutând noaptea cea
mai lungã
Dupã aşteptarea nesfârşitã, îşi aşteaptã
sentinţa
pentru crima necomisã, pentru fapta
neîmplinitã
îşi aşteaptã condamnarea fãrã judecatã
îşi aşteaptã viaţa, îşi aşteaptã moartea
Sãgeţi şi gloanţe respinse rece
vine vara, iarna nu mai trece
la fel întreg şi fãrã zgârieturi
merge cu fruntea tot în pãmânt
|