uneori
când gândurile luptã
cu gloriosul timp
ele se pierd prin infinituri
în zadar le avertizez
sã nu iasã din cerc
parcã le aud spunându-mi
fiecare-n parte: prietene
totul sau nimic!
gândurile mele
ca nişte soldaţi neînfricaţi
luptã o viaţã cu cercul
singurul soldat
trimis în luptã de timp
dar se pierd prin infinituri
rar se mai întoarce câte unul
cu câte o mânã sfârtecatã
pe care îl aşez pe un pat alb
şi-l acopãr cu o plapumã de cuvinte
şi nu ştiu ce şansã aş avea eu
care nu sunt altceva
decât o mânã de pãmânt
de mult prea multe ori înfrânt
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
mi-au placut versurile tale, nu esti doar o mana de pamant esti cu mult mai mult...felicitari!
