rãsuflu uşurat
la sfârşitul unei întrebãri
care nu cere rãspuns
doamne zic
ce m-aş fi fãcut
mã învârt în cerc
pânã fac gaurã-n pãmânt
eu sunt singurul
care voi fi îngropat într-o sferã
veşnic învârtindu-mã
suflu a deznãdejde printre rânduri
îmi vine sã urlu de timpul pe care l-am pierdut
pe stradã trece un stilist rizibil
singur e de când îl ştiu
un moşneag
bãtrân la minte
încã un copil prin rânduri
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
@pera
Va multumesc pentru apreciere. Cand vad ca oamenilor le place un anume text scris de mine, atunci sunt implinit. Simt ca mi-am facut datoria. Pentru ca scopul poeziei si al literaturii in general este acela de a-i bucura pe oameni.
Mi-ai amintit o glumã: un om era fugãrit de un leu în jurul unei gropi mari, largã şi adâncã. Şi cum îl fugãrea leul, omul se opri brusc şi se aşezã pe marginea gropii sã se odihneascã. Prietenul lui, de la distanţã, îi striga disperat: - Fugi, cã te ajunge din urmã leul! Dar el rãspunse liniştit: - Lasã, cã am tot timpul! Am trei ture avans!
Versuri "neeuclidiene" bine structurate, în spaţiul unei relativitãţi reflexive, plinã de sugestiv. Mi-a plãcut!