aşa am ajuns prieteni
pe culmile absurdului
sã mã întrec cu timpul
însã
acest Usain Bold al întrecerii absolute
pânã la finishul acela abstract
de la capãtul ideii de infinit
a ajuns sã concureze doar cu el însuşi
simt cum tot mai repede mã lasã-n urmã
ecartul e din ce în ce mai mare
deşi timpul meu e din ce în ce mai bun
timpul lui însã…
doamne
câtã veşnicie are la dispozitie
sã se grãbeascã
iar mie
mie mi-a rãmas atât cât trebuie
sã nu-l prind din urmã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
excelent poem, felicitari Gabi
iar mie
mie mi-a rãmas atât cât trebuie
sã nu-l prind din urmã
