rostogolitã prin întuneric
misterioasa cheie a zilei
se lasã pierdutã pe vârful orizontului
la capãtul privirii mele
un munte deschide porţile de la rãsãrit
încã o zi mi-am ucis ieri
cu sânge rece
dar am sã regret eu altã datã
acest timp al tinereţii
pe care n-am avut curaj sã-ncalec
mã las dus printre sate uitate de timp
pe aceleaşi drumuri cenuşii…
un strãin de lume
oftând a pierdere de vreme
rostul fiecãrei zile
îl pierd tot timpul printre rafturi umblând
dar am sã regret eu altã datã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
încã o zi mi-am ucis ieri
cu sânge rece
dar am sã regret eu altã datã
acest timp al tinereţii
pe care n-am avut curaj sã-ncalec
acel"strãin de lume
oftând a pierdere de vreme"
are tot timpul grijã sã pãstreze cu strãşnicie secretul "tinereţii", secretul pribegie...cu sau fãrã regrete