Deasupra cerului senin
norii negrii ca o spaimã se aliniazã
au ieşit furnicile
din crãpãturile zidurilor
e greu sã-ti tii respiraţia
când pãşeşti pe vârfuri
printre limbile ascuţite
ale clopotelor care scot sunete
fluvii de sunete
e semn cã începe furtuna
cu mâna dreaptã îmi cercetez inima
scormonesc adâncul din piept
sã nu mã-ntrebi ce culoare
are azi viitorul
atâta timp cât aruncãm
unii în alţii cu pietre
şi-n buzunare purtãm
sticle incendiare.
