Mã înfioarã de fiecare datã
drumul pe lângã cimitir
îmi simt inima cum vrea sã spargã pieptul
pãşesc pe vârfuri
sã nu stânjenesc şoaptele îngerilor
şi somnul celor plecaţi dintre noi
un gând straniu
pentru cã
ei în cuminţenia lor nici nu mai respirã
aprind o lumânare
pios omagiu
pentru cei ce nu mai sunt
